♦♦♦♦♦♦♦♦♦♦♦♦♦♦♦♦♦♦♦♦♦♦♦♦♦♦♦♦♦♦♦♦♦♦♦♦♦♦♦♦
EFECTELE MICULUI ECRAN ASUPRA MINŢII COPILULUI
Cele mai multe studii referitoare la efectele vizionării TV îi au în vedere pe copii şi pe tineri, pentru că la această vârstă experienţa poate fi definitorie pentru dezvoltarea minţii, atât din punct de vedere neurologic, cât şi psihologic.
Iată cum ar arăta individul pe care televiziunea îl pregăteşte pentru lumea de mâine :
1.Egoist şi individualist, ghidat numai pe propriile interese şi plăceri, tânărul crescut în faţa micului ecran este incapabil să se descurce singur în viaţă. Tiranic cu propriii părinţi, îndrăzneţ până la obrăznicie cu cei mai mari decât el, ca şi cum i s-ar cuveni totul, îşi arogă toate drepturile şi libertăţile, fără a considera că are vreo datorie sau responsabilitate. Astfel că şi atunci când în viaţă va vrea cu tot dinadinsul să-şi asume o anumită responsabilitate, din punct de vedere mintal, va întâmpina mari dificultăţi.
2.Acest tânăr care lasă impresia că ştie tot, că are răspuns la toate, maschează de fapt în spatele pseudoculturii afişate cu suficienţă o incultură crasă. Crescut într-o cameră, cunoscând lumea prin sticla micului ecran, nu are cunoştinţe elementare privind natura. Nu se pricepe la nici un meşteşug şi nu ştie să se descurce într-o situaţie oarecare. Tânărul care şi-a format prin televizor o percepţie falsă despre lume şi despre sine este, practic, lipsit de orizontul de înţelegere şi cunoştinţe pe care oricare copil de la ţară sau din trecut îl avea în mod normal.
3.Cu toate că face pe durul, arătându-se sigur pe sine, precum i-a văzut pe cei de la televizor, acest copil este labil emoţional, incapabil să-şi controleze comportamentul şi să-şi înfrâneze dorinţele. Învăţat să facă numai ce vrea, să nu asculte de nimeni, tânărul plămădit de televiziune în duhul culturii nihiliste se supune însă cu docilitate comandamentelor impuse de modă.
Acest handicap îl resimte în tot ceea ce face. Acest tânăr, care aparţine prin creştere mai mult televiziunii, culturii mediatice sau nihiliste decât părinţilor şi lumii reale, nu a apucat să-şi dezvolte forul de conştiinţă. Raportul său cu lumea reală este redus, orizontul de înţelegere-foarte îngust. Nu este capabil să se descurce în viaţă, să-şi evalueze acţiunile, să-şi planifice viitorul. Trăieşte doar clipa de faţă prin senzaţiile pe care aceasta i le furnizează, incapabil să se detaşeze reflexiv pentru a-şi da seama ce se întâmplă cu el . Gândurile, sentimentele , acţiunile şi emoţiile îi sunt dictate şi dirijate de altcineva. Este, aşadar, un om bolnav, neputincios, care, mai mult sau mai puţin conştient, poate să facă rău celorlalţi, el însuşi suferind pentru infirmităţile pe care le are, pentru faptul că nu se poate realiza în mod desăvârşit ca om .
Bibliografie: ,,Efectele micului ecran asupra minţii copilului “ ,Editura ,,Prodromos“
Învăţător Duţă Mihaela
PISICUŢELE CĂŢELUL MEU
Mă trezesc de dimineaţă, Eu le-aduc un castronel Am un căţeluş, mic şi jucăuş.
Şi apoi mă spăl pe faţă. Ca să le răsfăţ niţel Este tare drăgălaş
Eu fug iute la pisici Să fugim la joacă-acuma Uneori e chiar poznaş.
Pentru că sunt foarte mici. Să ne vadă toată lumea. Eu îi dau doar ce îi place
Miau, miau, miau, Mama vede şi îi place Doar cu mine să se joace.
Fac ele-ntruna Că noi ne jucăm în pace. Îi dau apă şi mâncare,
Să primească lapte-acuma. Apoi mergem la plimbare.
Măcălău Gianina-Elena Zărnescu Ioana-Alexandra
Clasa a VI-a Învăţător Duţă Mihaela
♦♦♦♦♦♦♦♦♦♦♦♦♦♦♦♦♦♦♦♦♦♦♦♦♦♦♦♦♦♦♦♦♦♦♦♦♦♦♦♦
ARTA DE A SCRIE FRUMOS!
,,ORTOGRAFIA înseamnă respect faţă de tine însuţi. ORTOGRAFIA este sinonim al eleganţei vizuale. Scriind şi făcând greşeli de ortografie, puteţi fi desconsiderat înainte de a fi cunoscut, deoarece corectitudinea scrisului este o calitate a omului cult.” Rene Parisse
SCOPUL SCRIERII CALIGRAFICE
A.INSTRUCTIV:
* Formarea unei scrieri citeţe, armonioase, uniforme ca mărime şi înclinaţie;
* Respectarea însuşirilor;
* Constanţă în lăţime, înălţime şi conturul literelor;
* Distanţă egală între literele cuvântului, între cuvinte şi între rânduri;
* Imaginea echilibrată, de ansamblu, a paginii.
B.EDUCATIV:
* Dezvoltarea atenţiei şi spiritului de observaţie;
* Formarea voinţei;
* Mărirea simţului de ordine şi acurateţe;
* Creşterea capacităţii de apreciere şi de autoapreciere a lucrărilor caligrafice;
* Formarea scrierii frumoase care să placă elevului şi celor care citesc.
POZIŢIA CORECTĂ LA SCRIS
CAPUL | CORPUL | BRAŢELE |
* să fie ţinut drept * paralel cu banca * puţin aplecat în faţă * distanţa dintre ochi şi caiet să se menţină la 25-30 cm. | * să stea paralel cu banca *pieptul să fie nerezemat de bancă * între piept şi bancă să fie o distanţă de cel puţin trei degete. | * mâinile trebuie ţinute firesc pe bancă *mâna dreaptă să alunece în tot timpul scrisului *picioarele să fie sprijinite pe duşumea sau pe stinghia de jos a băncii. |
Învăţător Duţă Mihaela
CARTEA, PRIETENA MEA
Într-o zi, cartea de limba română i-a întrebat pe elevi:
-Vreţi să cunoaşteţi povestea mea?
-Vrem, au răspuns elevii în cor.
Cartea şi-a început povestea:
-La început am fost un dosar cu foi scrise de autori. După aceea am fost dusă într-o sală mare,
cu multe maşini. Un muncitor tânăr mi-a spus:
-Acum eşti într-o tipografie. Aici vei fi scrisă cu litere de tipar. Colile tipărite vor fi tăiate, cusute şi lipite. Apoi vor fi introduse între coperte.
,,Cartea-freamăt de frunze
Cântec alinător de vioară,
Aripă-albastră, boare de cetină,
Carte, slovă şi gând şi prietenă.”
Chelaru Lavinia Elena-clasa a IV-a
Învăţător Duţă Mihaela
♦♦♦♦♦♦♦♦♦♦♦♦♦♦♦♦♦♦♦♦♦♦♦♦♦♦♦♦♦♦♦♦♦♦♦♦♦♦♦
COPILĂRIA
Copilăria este perioada cea mai frumoasă din existenţa fiinţei umane, ca atare nu există personalitate marcată din toate domeniile de activitate care să nu fi scris măcar câteva rânduri despre clipele minunate petrecute în primii ani de viaţă. Unul dintre scriitorii care au evocat într-un mod deosebit anii copilăriei este marele nostru povestitor, Ion Creangă, care în capodopera sa literară ,,Amintiri din copilărie” realizează o veritabilă definiţie artistică a copilăriei de pe aceste plaiuri mioritice, dar şi a copilăriei universale.
Una dintre caracteristicile copilăriei, aşa cum reiese din opera celebrului humuleştean, este lipsa de griji, ideea ce se desprinde din următoarea afirmaţie a naratorului: ,,Ce-i pasă copilului când mama şi tata se gândesc la neajunsurile vieţii; la ce poate să le aducă ziua de mâine, sau că-i frământă alte gânduri pline de îngrijire”
O altă trăsătură a copilăriei, în opinia lui Creangă, este jocul, ce devine activitatea cotidiană a copilului, domeniul în care îşi manifestă spiritul creativ, de aceea jocurile şi activităţile evocate de autor sunt multiple şi variază în funcţie de anotimp şi de vârstă.
Copilăria este un tărâm magic. Nu ştim când şi unde începe şi nu ştim când şi unde se termină. Ne trezim doar că nu mai suntem copii, că ieşim din copilărie, uneori fără să o fi trăit pe deplin… Copilăria este o lume fermecată, în care orice se poate întâmpla. Este vârsta la care suntem cel mai aproape de Dumnezeu şi de toate tainele existenţei.
Copilăria este singurul moment al vieţii în care trăim totul la maximă intensitate. Copilăria este cea mai frumoasă perioadă din viaţa fiecăruia, reprezentând vârsta inocenţei şi a candorii. Jocul şi joaca sunt elemente caracteristice copilăriei, reprezentând o modalitate prin care copiii pot descoperi lumea şi tot ce oferă ea.
Copiii de astăzi trăiesc în spaţii închise, foarte mult în faţa ecranului luminos al calculatorului, vorbind cu prieteni de peste mări şi ţări. Puţini copii mai ies la o plimbare cu bicicleta sau într-o expediţie prin pădurile din apropiere.
Este de datoria noastră să le povestim copiilor că se poate şi altfel, că există şi alte moduri plăcute de a-ţi trăi copilăria, poate mai puţin confortabil, dar mult mai aproape de Dumnezeu. Putem să le vorbim mult despre bine şi frumos, despre ceea ce a creat Dumnezeu pentru binele nostru.
Înv. Roşu Larisa Mihaela
COPILĂRIA
Copilăria e ca o floare,
Ca un zâmbet de soare,
Ca o petală de trandafir
Ce ne mângâie ca un zefir.
E timpul în care suntem fericiţi,
Şi de către toată lumea iubiţi.
Copilăria e o parte din viaţă,
Doresc să nu se sfârşească!
Versuri: Vintilă Georgiana, clasa I
Înv. Roşu Larisa Mihaela
♦♦♦♦♦♦♦♦♦♦♦♦♦♦♦♦♦♦♦♦♦♦♦♦♦♦♦♦♦♦♦♦♦♦♦♦♦♦♦♦♦♦
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu