POVESTEA POMULUI DE CRĂCIUN

                                                                               POVESTEA POMULUI DE CRĂCIUN

Odată, în vremurile de demult Baba Iarna i-a chemat pe Moş Crivăţ şi Ger Cumplit, auzind de curajul unui tânăr flăcău, care dorea dă aducă soarele în împărăţia iernii. Soarele fusese ascuns de Moş Crivăţ şi Ger Cumplit astfel încât oamenii au rămas fără lumină şi fără căldură. Sufletele lor au fost cuprinse de frig şi de întuneric.

Flăcăul acela, pe nume Brad, având sufletul plin de bunătate, a dorit să aducă din nou oamenilor lumina soarelui. El a hotărât să urce muntele singur, dar nu s-a gândit nici o clipă la necazurile pe care avea să le întâmpine. Moş Crivăţ şi Ger Cumplit îl pândeau din spatele stâncilor. Ca să-l oprească au aruncat asupra lui nori de ploaie. Şiroaie de apă se rostogoleau asupra flăcăului, dar nu l-au putut opri. Atunci Ger Cumplit a trimis frigul. Lui Brad i-au îngheţat mâinile şi picioarele, dar drumul şi l-a continuat.  Moş Crivăţ a trimis şi el asupra flăcăului vântul şi viscolul. Cu mare greutate tânărul a reuşit să se agaţe de stâncile ascuţite, dar era hotărât să elibereze soarele şi să dăruiască, din nou oamenilor, lumina şi căldura sa. Cei doi s-au hotărât să-l pedepsească transformându-l într-un copac cu rădăcinile prinse între stânci şi crengile bătute de vânturi aspre.

Bradul nu e un arbore oarecare. Atunci când frunzele copacilor cad, ale bradului rămân verzi, luptând cu ploaia, frigul şi gerul.

La vremea Crăciunului oamenii îl aduc în casele lor ca să le aducă bucurie şi lumină în suflet.  

Prof.Înv.Preşcolar Cuciureanu  Cristina