Mihai Eminescu

"Luceafărul poeziei româneşti"

15 ianuarie 1850  -  15 iunie 1889  

>161 de ani de la naşterea marelui poet<

Primii ani . Debutul

1850-01-15   Se naşte, la Botoşani, Mihai, al şaptelea copil al căminarului Gheorghe Eminovici (1812-1884) şi al Ralucăi, născută Iuraşcu (1816-1876)

1858   Mihai Eminescu se înscrie în clasa a treia primară la National Hauptschule în Cernăuţi, după ce făcuse primele clase acasă, în satul Ipoteşti.

1859 - 1860   Termina clasa a IV primara, clasificat al 5-lea dintre 82 de elevi

1866-01-12   Debut cu poezia "La mormântul lui Aron Pumnul"

1867   Actor şi sufleur în trupa lui Iorgu Caragiale din Bucureşti

1868   Din mai până în toamnă colinda cu trupa lui Matei Pascaly prin Transilvania şi Banat. Începe să lucreze la romanul “Geniu pustiu”. Din toamnă este sufleur la Teatrul Naţional.

1869   Se înscrie la Universitatea din Viena, ca student la filosofie;  membru al societăţii studenţeşti "România".

Student la Viena si Berlin

1870   Debut publicistic la "Albina" şi articole de politică naţională la "Federaţiunea" de Pesta. La 15 aprilie publică prima poezie, “Venere şi Madonă”, în “Convorbiri literare”.

1871   Urmează în continuare la Viena, ca student auditor, cursuri de filosofie, drept, economie politică şi filologie romanică.

1872   La 1 septembrie citeşte la “Junimea” în Iaşi nuvela “Sărmanul Dionis”care se publică în “Convorbiri literare”. În noiembrie e la Berlin, iar în decembrie se înscrie la Universitate ca student regulat, ceea ce înseamnă că, între timp căpătase un cetificat de absolvenţă a studiilor liceale.

1873   Urmează în continuare cursuri de filosofie, istorie şi economie politică la Universitatea din Berlin

1874   Secretar al reprezentantului diplomatic N. Kretulescu cu treizeci de taleri pe lună, e şi student. Studiază filosofia lui Kant, din care începe să traducă. Voia sa obtina o licenta, Maiorescu propunându-i un doctorat în străinătate. Netrecându-şi niciun examen, vine în toamnă la Iaşi şi la 1 septembrie Maiorescu îl numeşte director al Bibliotecii Centrale Universitare. Prin intermediul lui Miron Pompiliu, secretarul Universităţii, cunoaşte pe Veronica Micle, soţia lui Ştefan Micle, rectorul universităţii.

Reîntoarcerea în ţară

1875   Destituit la 1 iulie din postul de bibliotecar în urma unor intrigi, e numit revizor şcolar pe judeţele Iaşi şi Vaslui. Cunoscând acum pe Ion Creangă, scriu amândoi câte un basm cu erou central asemănător, al lui Eminescu numit Călin (extras din cal); al lui Creangă Făt-frumos fiul iepei. Amândouă în proză; basmele rămân nepublicate.

1876   La începutul verii, guvernul liberal îl destituie pe Eminescu din postul de revizor şcolar. Este primit redactor al părţii neoficiale şi corector al "Curierului de Iaşi" unde publică nuvelele "La aniversare" şi "Cezara". Vrea să o convingă pe Veronica Micle, mamă a doua fete, să fugă cu el în lume. Veronica pleacă în vacanţă, şi Eminescu, întors la 15 august 1876 de la inmormantarea mamei sale, o acuză de uşurătate. Scrie elegia "Pierdută pentru mine zâmbind prin lume treci".

1877   Silit să scrie lucrări în care nu credea, demisionează de la "Curierul de Iaşi". La 27 octombrie este numit redactor al ziarului "Timpul" din Bucureşti şi, lăsând o scrisoare violentă Veronicăi, părăseşte Iaşul.

1878   Intensă activitate jurnalistică la « Timpul ». Vara invitat În noiembrie participă la a XVI-a aniversare a Junimii la Iaşi cu Maiorescu şi Caragiale. O revede pe Veronica,  care-i face o dovadă de netăgăduit a dragostei sale. Publică în “Convorbiri literare”, după o pauză din 1877, “Povestea codrului”, “Povestea teiului”, “Singuratate”, “Departe sunt de tine”. Scrie acum "Moartea lui Ioan Vestimie”, ultimul episod din romanul “Aur, mărire şi amor”.

1879   6 august, îi scrie Veronicăi, mângâind-o pentru moartea soţului. Publică în “Convorbiri literare” : “Atât de fragedă”, scrisă pentru Veronica, dar pe care o comunică şi Mitei Kremnitz, cumnata lui Maiorescu; mai publică “Sonete”, “Freamăt de codru”, “Revedere”, “Despartire”. Veronica îl vizitează la Bucureşti.

1880   Devine redactor şef la Timpul.

1881   Publică între 1 februarie şi 1 septembrie cele patru Scrisori în “Convorbiri...”

1882   Sfârşeşte ultima formă a marelui poem Luceafărul, început în 1880. "Nu voi iubi niciodată o altă femeie", scrie Veronicăi la 28 februarie. Veronica îl vizitează în mai. Este absorbit de munca la ziar.

Boala

1883   În aprilie almanahul "România jună" din Viena îi tipăreşte Luceafărul. În "Familia", apar poeziile oferite de Eminescu însuşi lui Iosif Vulcan : “S-a dus amorul...”, “Cand amintirile...”, “Adio”, “Ce e amorul ?”, “Pe langa plopii fără soţ”, “Şi dacă...”. La Bucureşti, în vremea căldurilor insuportabile ale verii, are primul şoc nervos. Între 28 iunie şi 15 august este internat în sanatoriul doctorului Şuţu. La 20 octombrie, Chibici Ravneanu îl conduce la sanatoriul Ober-Dobling de lângă Viena. Spre sfârşitul anului, Maiorescu publică la Socec prima ediţie de Poezii a lui Eminescu.

1884   Vizitat de Maiorescu la Ober-Dobling. Temporar însănătoşit, revine în ţară, însoţit de Chibici prin Italia

1885   Petrece vara la Liman, lângă Odessa. Toamna i se încredinţează postul de subbibliotecar la Biblioteca Universităţii din Iaşi. Apare a doua ediţie a volumului de Poezii.

1886   Merge la Bucuresti. Vara la băile Repedea lângă Iaşi. În noiembrie din nou internat la ospiciul de la Mănăstirea Neamţ.

1887   Părăseşte ospiciul şi se duce la Botoşani. Oraşul ii voteaza un ajutor de 120 lei lunar. Pleacă la bai la Halle. Parlamentul îi votează o pensie de 250 lei lunar.

1888   Veronica Micle îl vizitează la Botoşani, şi-l ia cu ea la Bucureşti. La Socec apare a treia ediţie a volumului de Poezii.

1889   Recăzut în noaptea minţii în februarie, e internat din nou în sanatoriu la Bucureşti. Moare la 15 iunie, ora 3 dimineata, în urma unei sincope, şi este înmormântat sâmbătă, 17 iunie, la cimitirul Belu.

Prof. Înv. Preşcolar,  Cuciureanu Cristina